marți, 9 aprilie 2013

Sange si cenusa

Habar nu au ca mort inseamna ca nu mai esti viu...habar nu au ca viata inseamna sa respiri si span incalzit la focurile iadului...si flacari de soare intesate cu gheata...mi-e cald dar mi-e atat de frig si masca asta nu ma mai slabeste...sangele de sub unghiile atent ingrijite tasneste in valuri fierbinti improscand peretii de un alb imaculat...mi-e cald si aceasta caldura ma rapune la pamant
Aici in locul unde realitatea se imbina cu fictiunea, am scrijelit realitatea...fariseii si neavenitii au spumegat contrariul..crezand ca Evill Advocate este plasmuirea unei minti bolnave ce vrea sa iasa la suprafata din anonimat...am lecturat haimanalele ce se ascund in spatele usilor, rozandu-si unghiile si spumegand de ura irationala ce-i macina in timp ce citeau randurile aruncate cu fasii din viata...pe rand am inchis si am deschis usi, unele ferecate cu grija altele larg deschise imitand portile bizantine...mi-e indiferent daca le sunt indiferent...habar nu au ca fictiunea pura nu este decat realitatea cruda a zilelelor pe care le traim...si cred ca nu sunt decat nimicuri pierdute in neant...opiniile contrare iesite din guri smerite ingurgiteaza ipoteze aiuristice despre o viata ce nu le-a fost data niciodata sa o traiasca....si da...mi-e frig si mi-e cald si nu-mi dau seama ca efectele nocive sunt atat de benefice pentru un corp inert..obisnuit sa fie pavaza tuturor incercarilor de asasinate emotionale...grotesti....
- ba tu nu intelegi ca esti distrus?
- nu...tu nu intelegi ca efectul devastator al distrugerilor mi-e frate....ca tot ceea ce am trait...am murit??...tu nu intelegi ca ceea ce este aici este adevarul...unul despre care tu ai citit doar in cele mai sumbre carti??...ceea ce altii viseaza...eu am trait.....am fost pe rand si mort..si viu....si uman si inuman....ti-am ras in fata cand tu ai pierdut....ti-am intors spatele cand tu ai aruncat cutitul....insa niciodata nu am plasmuit minciuni....nici sa te faca sa te simti bine...nici sa mareasca suspansul....
- esti jalnic...
-stiu ca sunt....sunt mai mult decat atat...insa nu uit niciodata sa am grija pe cine calc in picioare cand urc...pentru ca tot de acceasi dau cand o sa cobor.....
- si cu roba?
- roba...roba este neagra...precum sufletul meu...ceva ce multi nu vor intelege...
__________________________________

marți, 2 aprilie 2013

Suflete de sluga....

Am citit....am chivernisit fiecare cuvintel asternut...am murit si am inviat....si spre stupoarea unora au aparut si punctele de suspensie...le las fiecaruia optiunea de a le inlocui cu ceea ce le pohteste sufletul...
Din negura noptii unei zile splendide de primavara, am zamislit ceea ce altii nici nu gandeau....sunt greoi de citit...si mai greoi de inteles....mi-e bine asa si nici ca-mi pasa...am dus lupte pe care altii doar le-au lecturat in pagini mucegaite....am purtat sabii de otel inrosite in zbuciumul launtric al tavernelor si al salilor de judecata....mi-a fost pe rand lehamite...si dorinta..pasiune si infrigurare....mi-a fost strapunsa platosa cu sulite mustind in venin....
Am simtit caldura rece a diminetilor ce urmau sa vesteasca un razboi cosmic de neegalat...am murit si pamantul aruncat peste scandurica de salcam nu a putut sa-mi innece pofta nebuneasca a hazardului....am mintit condus de ura...am urat sufocat de minciuna...nimeni nu a inteles ca sangele ce-mi curgea prin vene a fost secatutit de focul furcilor caudine....am lecturat fiecare coltisor al apocalipticei pieiri..am iubit dominat de d-zeul meu..numai al meu....si am creat o lume in care hazardul...nefastul...pornirile diabolice nu-si gasesc locul inlocuite de inlantuirile nefiresti  ale abisului....traiesc fiecare clipa sangerand de ura fata de cadavre imputite, schimonosite in camasi cu guler alb, inlantuite in robe negre cu miros cadaveric...de mirosuri carnale ale pierii in minciuna...iubesc zambetul ce ma sfasie neconditionat..iubesc ghearele ce-mi sfasie carnea in timp ce me imbratiseaza duios....
Sadismul ducelui de Sade repugna prin fiecare por acoperit de taieturi facute cu fiare de otel...bine calite in lupte inegale....si nu am pretentia sa fiu inteles...si nici compatimit....caci am murit demult...atat de demult incat nici nu mai stiu daca sufeltul meu este sluga la un stapan sau la mai multi....daca sunt sluga lui sau a altuia...si nici ca-mi pasa daca cel ce ma citeste ma aclama sau ma tavaleste....pentru ca am vazut prea multe...pentru ca am trait agonia si extazul...pentru ca am fost inger si demon....

_________________________________