Cei ce nu pot intelege.....

Fumul de tigara innunda inuman biroul...era o vreme cand peretii erau de un alb imaculat...telefonul vibreaza haotic dandu-mi senzatii de repulsie ce-mi ingradesc gandirea si asa atat de schimonosita...toate cate au fost...toate cate s-au trecut m-au dezumanizat...nimeni nu a stiut ca parfumul fin si totusi atat de aspru pe care-l eman ascunde sub el mirosul cadaveric al unui inger devenit demon....
Ticaitul ceasului de la mana se repeta sistematic ....atat de exact cand straluceste sub camasa alba cu butoni aurii....atat de inexact cand nu-mi simte pielea fina....costumul negru impecabil....cravata ce-mi sugruma inuman gatul...pantofii lucind a sume cheltuite anapoda....biroul mare dar atat de stramt....toate astea-mi sunt pe plac dar le urasc atat de mult...ceea ce se vede la suprafata a fost rodul multor ani de lupte inegale...ceea ce este in interior sta invelit intr-o treanta de costum mult prea scump...
Mi-e ciuda pe mine pentru ca am lasat cadavrele sa-mi bantuie noptile in care nu pot sa dorm...mi-e ciuda si ma urasc ca la apelul telefonului sar sa raspund fara sa ma uit cine ma suna....mi-e lehamite de faptul ca noaptea ma prinde la interogatorii interminabile...mi-e ciuda ca-mi vand clipa unor nevolnici...traiesc aruncandu-mi energiile pozitive in slujba unor nelegiuiti...ma incearca si ma devasteaza brutal demoni imbracati cu etichete la vedere, plini de dorinte samavolnice de imbogatire.....ei stiu ca eu stiu...si mai stiu ca nu vreau sa stiu mai mult decat trebuie sa stiu...un joc de cuvinte ce-ti aduce incet dar sigur moartea ....
Ciudateniile ce ma intampina in fiece zi fac din mine un paria caruia nu-i pasa decat de zambetul ingerului ce-l are acasa....unul care a trait intr-o zi cat traiesc altii intr-o saptamana....scriu pentru mine nu pentru altii...traiesc pentru altii si am uitat sa traiesc pentru mine....am dat totul si nu am primit nimic...nimicul din mine a insemnat totul pentru cei care-mi sunt alaturi....atat de putini....mi-e ciuda pe cei care au timp sa nu faca nimic...mi-e ciuda pe cei care nu fac nimic si se plang ca nu au timp...nu pot sa mor nici sa vreau...nu vreau sa mor nici sa pot...sunt pierdut si-mi place pierzania atunci cand sunt invingator...
- ma ajutati? spuse cu glasul stins in timp ce-si pierdea privirea in ochii mei patrunzatori....
-de ce as face-o? am intrebat-o in timp ce-mi aprindeam tigara cu numarul necunoscut...trag un fum de teama sa nu se stinga....adulmec si ma joc cu rostogoalele de fum...mirosul letal se imbina perfect cu parfumul dat de dimineata in timp ce fugeam de mine...si de ziua ce urma sa vina....
- pentru ca sunt singura, pentru ca am un copil.....si in acest moment nu am nimic de oferit...poate intr-o zi D-zeu va va rasplati....se uita pierduta....pleaca privirea si gandurile pleaca odata cu ea...
-doamna...nu aveti de ce sa va fie teama...si faptul ca nu aveti bani acum...in acest birou nu este o problema...telefonul zbarnaie ametitor..26 apeluri nepreluate....oare pana unde vor merge....oare ajung la 100?? ma intreb  in timp ce privesc ecranul intermitent....realitatea-mi joaca feste...sunt prins intr-un joc jucat de nenumarate ori...sunt santajabil emotional...si emotiile ce-mi sfarteca sufletul innegrit nu-mi confera acea relaxare...ce sa negociezi din nimic??...ce sa cer cand cel aflat in fata ta nu are ce oferi?...rationalul din mine ma repugna zbatandu-se irational...sunt uman...oare nu este normal sa fiu cumparat pentru treaba pe care o fac? nu este normal ca normalul sa nu devina anormal??
La dracu cu toti si cu toate cate-mi omoara clipele in care sunt eu....inca o tigara...inca un fum...fumul tras cu satietate inunda creierul scurtcircuitand violent sinapsele...
-bine....fie....spun aproape insesizabil...santajat emotional intr-o maniera grotesc de umana...va iau dosarul..la dracu cu sentimentalismele...si stiti de ce??...pentru ca asa vreau eu si mi se pare un caz destul de interesant...nu pentru ca aveti un copil...si eu am unul....nu pentru ca sunteti singura si nu are cine sa va ajute....intelegeti asta?? degeaba bravez acum....faptul este consumat si nu sunt decat un prost ce-si repugna sentimentele acoperite de o platosa impenetrabila...pe dracu impenetrabila...atat de usor de patruns in interior incat si o sageata da burete de la o jucarie poate intra facand pagube ireparabile...sau ireprobabile...sau ...la dracu...sunt confuz...slab..tare...nici eu nu mai stiu cum mai sunt...demon..creatura..inger...mort...da..exact...sunt mort si numai zambetul de acasa ma face viu...o bucata de carne inlantuita intr-o lume ce-si uita valorile...ce-si ponegreste eroii...o lume in care am cunoscut succesul si decaderea...o lume in care cei multi sunt cei ce nu pot intelege......

___________________________________

Sange si cenusa

Habar nu au ca mort inseamna ca nu mai esti viu...habar nu au ca viata inseamna sa respiri si span incalzit la focurile iadului...si flacari de soare intesate cu gheata...mi-e cald dar mi-e atat de frig si masca asta nu ma mai slabeste...sangele de sub unghiile atent ingrijite tasneste in valuri fierbinti improscand peretii de un alb imaculat...mi-e cald si aceasta caldura ma rapune la pamant
Aici in locul unde realitatea se imbina cu fictiunea, am scrijelit realitatea...fariseii si neavenitii au spumegat contrariul..crezand ca Evill Advocate este plasmuirea unei minti bolnave ce vrea sa iasa la suprafata din anonimat...am lecturat haimanalele ce se ascund in spatele usilor, rozandu-si unghiile si spumegand de ura irationala ce-i macina in timp ce citeau randurile aruncate cu fasii din viata...pe rand am inchis si am deschis usi, unele ferecate cu grija altele larg deschise imitand portile bizantine...mi-e indiferent daca le sunt indiferent...habar nu au ca fictiunea pura nu este decat realitatea cruda a zilelelor pe care le traim...si cred ca nu sunt decat nimicuri pierdute in neant...opiniile contrare iesite din guri smerite ingurgiteaza ipoteze aiuristice despre o viata ce nu le-a fost data niciodata sa o traiasca....si da...mi-e frig si mi-e cald si nu-mi dau seama ca efectele nocive sunt atat de benefice pentru un corp inert..obisnuit sa fie pavaza tuturor incercarilor de asasinate emotionale...grotesti....
- ba tu nu intelegi ca esti distrus?
- nu...tu nu intelegi ca efectul devastator al distrugerilor mi-e frate....ca tot ceea ce am trait...am murit??...tu nu intelegi ca ceea ce este aici este adevarul...unul despre care tu ai citit doar in cele mai sumbre carti??...ceea ce altii viseaza...eu am trait.....am fost pe rand si mort..si viu....si uman si inuman....ti-am ras in fata cand tu ai pierdut....ti-am intors spatele cand tu ai aruncat cutitul....insa niciodata nu am plasmuit minciuni....nici sa te faca sa te simti bine...nici sa mareasca suspansul....
- esti jalnic...
-stiu ca sunt....sunt mai mult decat atat...insa nu uit niciodata sa am grija pe cine calc in picioare cand urc...pentru ca tot de acceasi dau cand o sa cobor.....
- si cu roba?
- roba...roba este neagra...precum sufletul meu...ceva ce multi nu vor intelege...

__________________________________

Suflete de sluga....

Am citit....am chivernisit fiecare cuvintel asternut...am murit si am inviat....si spre stupoarea unora au aparut si punctele de suspensie...le las fiecaruia optiunea de a le inlocui cu ceea ce le pohteste sufletul...
Din negura noptii unei zile splendide de primavara, am zamislit ceea ce altii nici nu gandeau....sunt greoi de citit...si mai greoi de inteles....mi-e bine asa si nici ca-mi pasa...am dus lupte pe care altii doar le-au lecturat in pagini mucegaite....am purtat sabii de otel inrosite in zbuciumul launtric al tavernelor si al salilor de judecata....mi-a fost pe rand lehamite...si dorinta..pasiune si infrigurare....mi-a fost strapunsa platosa cu sulite mustind in venin....
Am simtit caldura rece a diminetilor ce urmau sa vesteasca un razboi cosmic de neegalat...am murit si pamantul aruncat peste scandurica de salcam nu a putut sa-mi innece pofta nebuneasca a hazardului....am mintit condus de ura...am urat sufocat de minciuna...nimeni nu a inteles ca sangele ce-mi curgea prin vene a fost secatutit de focul furcilor caudine....am lecturat fiecare coltisor al apocalipticei pieiri..am iubit dominat de d-zeul meu..numai al meu....si am creat o lume in care hazardul...nefastul...pornirile diabolice nu-si gasesc locul inlocuite de inlantuirile nefiresti  ale abisului....traiesc fiecare clipa sangerand de ura fata de cadavre imputite, schimonosite in camasi cu guler alb, inlantuite in robe negre cu miros cadaveric...de mirosuri carnale ale pierii in minciuna...iubesc zambetul ce ma sfasie neconditionat..iubesc ghearele ce-mi sfasie carnea in timp ce me imbratiseaza duios....
Sadismul ducelui de Sade repugna prin fiecare por acoperit de taieturi facute cu fiare de otel...bine calite in lupte inegale....si nu am pretentia sa fiu inteles...si nici compatimit....caci am murit demult...atat de demult incat nici nu mai stiu daca sufeltul meu este sluga la un stapan sau la mai multi....daca sunt sluga lui sau a altuia...si nici ca-mi pasa daca cel ce ma citeste ma aclama sau ma tavaleste....pentru ca am vazut prea multe...pentru ca am trait agonia si extazul...pentru ca am fost inger si demon....

_________________________________