vineri, 10 mai 2013

Cei ce nu pot intelege.....

Fumul de tigara innunda inuman biroul...era o vreme cand peretii erau de un alb imaculat...telefonul vibreaza haotic dandu-mi senzatii de repulsie ce-mi ingradesc gandirea si asa atat de schimonosita...toate cate au fost...toate cate s-au trecut m-au dezumanizat...nimeni nu a stiut ca parfumul fin si totusi atat de aspru pe care-l eman ascunde sub el mirosul cadaveric al unui inger devenit demon....
Ticaitul ceasului de la mana se repeta sistematic ....atat de exact cand straluceste sub camasa alba cu butoni aurii....atat de inexact cand nu-mi simte pielea fina....costumul negru impecabil....cravata ce-mi sugruma inuman gatul...pantofii lucind a sume cheltuite anapoda....biroul mare dar atat de stramt....toate astea-mi sunt pe plac dar le urasc atat de mult...ceea ce se vede la suprafata a fost rodul multor ani de lupte inegale...ceea ce este in interior sta invelit intr-o treanta de costum mult prea scump...
Mi-e ciuda pe mine pentru ca am lasat cadavrele sa-mi bantuie noptile in care nu pot sa dorm...mi-e ciuda si ma urasc ca la apelul telefonului sar sa raspund fara sa ma uit cine ma suna....mi-e lehamite de faptul ca noaptea ma prinde la interogatorii interminabile...mi-e ciuda ca-mi vand clipa unor nevolnici...traiesc aruncandu-mi energiile pozitive in slujba unor nelegiuiti...ma incearca si ma devasteaza brutal demoni imbracati cu etichete la vedere, plini de dorinte samavolnice de imbogatire.....ei stiu ca eu stiu...si mai stiu ca nu vreau sa stiu mai mult decat trebuie sa stiu...un joc de cuvinte ce-ti aduce incet dar sigur moartea ....
Ciudateniile ce ma intampina in fiece zi fac din mine un paria caruia nu-i pasa decat de zambetul ingerului ce-l are acasa....unul care a trait intr-o zi cat traiesc altii intr-o saptamana....scriu pentru mine nu pentru altii...traiesc pentru altii si am uitat sa traiesc pentru mine....am dat totul si nu am primit nimic...nimicul din mine a insemnat totul pentru cei care-mi sunt alaturi....atat de putini....mi-e ciuda pe cei care au timp sa nu faca nimic...mi-e ciuda pe cei care nu fac nimic si se plang ca nu au timp...nu pot sa mor nici sa vreau...nu vreau sa mor nici sa pot...sunt pierdut si-mi place pierzania atunci cand sunt invingator...
- ma ajutati? spuse cu glasul stins in timp ce-si pierdea privirea in ochii mei patrunzatori....
-de ce as face-o? am intrebat-o in timp ce-mi aprindeam tigara cu numarul necunoscut...trag un fum de teama sa nu se stinga....adulmec si ma joc cu rostogoalele de fum...mirosul letal se imbina perfect cu parfumul dat de dimineata in timp ce fugeam de mine...si de ziua ce urma sa vina....
- pentru ca sunt singura, pentru ca am un copil.....si in acest moment nu am nimic de oferit...poate intr-o zi D-zeu va va rasplati....se uita pierduta....pleaca privirea si gandurile pleaca odata cu ea...
-doamna...nu aveti de ce sa va fie teama...si faptul ca nu aveti bani acum...in acest birou nu este o problema...telefonul zbarnaie ametitor..26 apeluri nepreluate....oare pana unde vor merge....oare ajung la 100?? ma intreb  in timp ce privesc ecranul intermitent....realitatea-mi joaca feste...sunt prins intr-un joc jucat de nenumarate ori...sunt santajabil emotional...si emotiile ce-mi sfarteca sufletul innegrit nu-mi confera acea relaxare...ce sa negociezi din nimic??...ce sa cer cand cel aflat in fata ta nu are ce oferi?...rationalul din mine ma repugna zbatandu-se irational...sunt uman...oare nu este normal sa fiu cumparat pentru treaba pe care o fac? nu este normal ca normalul sa nu devina anormal??
La dracu cu toti si cu toate cate-mi omoara clipele in care sunt eu....inca o tigara...inca un fum...fumul tras cu satietate inunda creierul scurtcircuitand violent sinapsele...
-bine....fie....spun aproape insesizabil...santajat emotional intr-o maniera grotesc de umana...va iau dosarul..la dracu cu sentimentalismele...si stiti de ce??...pentru ca asa vreau eu si mi se pare un caz destul de interesant...nu pentru ca aveti un copil...si eu am unul....nu pentru ca sunteti singura si nu are cine sa va ajute....intelegeti asta?? degeaba bravez acum....faptul este consumat si nu sunt decat un prost ce-si repugna sentimentele acoperite de o platosa impenetrabila...pe dracu impenetrabila...atat de usor de patruns in interior incat si o sageata da burete de la o jucarie poate intra facand pagube ireparabile...sau ireprobabile...sau ...la dracu...sunt confuz...slab..tare...nici eu nu mai stiu cum mai sunt...demon..creatura..inger...mort...da..exact...sunt mort si numai zambetul de acasa ma face viu...o bucata de carne inlantuita intr-o lume ce-si uita valorile...ce-si ponegreste eroii...o lume in care am cunoscut succesul si decaderea...o lume in care cei multi sunt cei ce nu pot intelege......

___________________________________

8 comentarii:

  1. nu inteleg nik din ce scri.oricum este infioratare poza.

    RăspundețiȘtergere
  2. extrem de interesant si totodata infiorator!Tu chiar traiesti ceea ce povestesti?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca pot citi o parte din gandurile tale iar. xo

    RăspundețiȘtergere
  4. si eu ma bucur ca citesc ceva atat de infiorator dar totusi atat de frumos scris!felicitari!

    Inna

    RăspundețiȘtergere
  5. brrr mi-e frica de felul cum povestesti!esti cumva vreun psiho?

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat imi lipsesc relatarile tale.....te citeam cu nesat de cate ori scriai....sper ca esti bine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Omule,
    Clar lasa-te de ...... fumat! Fumatul ucide la fel ca si coruptia! :-)

    RăspundețiȘtergere

Si totusi...exist...