luni, 20 februarie 2012

INTROSPECTIE....

Le-am simtit ochii patrunzandu-mi in suflet...sfartecand fiecare particica ca si cum ar fi fost o exorcizare!Corpul aproape inert dadea sa fuga din prinsoarea cangilor bine infipte in  aripile ce odata fusesera atat de falnice...pasiunile pe care le starnisem odata acum ma lasa rece si fad...nu exista viata fara de moarte si nici moarte fara de viata....ceritudinea ce ma biciuia inuman peste fata fina prospat rasa ma trezise brusc la realitate...parfumul scump ce-mi invaluia singuratatea era atat de aromat incat simteam pana in cele mai indepartate colturi mirosul de iasomie combinat cu scandurica de salcam...si totusi legalitatea aparenta a acelui act ma facea sa vad prin ochii deschisi, inretinata, imaginea de cosmar....instinctiv, pun mama pe telefon. formez....
- nu-i da drumul asa...nu este ok....
-regret, deja i-am dat drumul...
Pacat ca nu putem opri lucrurile atunci....dupa...poate sa fie prea tarziu....si stau si ma gandesc ca o consecinta a ceea ce facem este ceea ce primim....prin ochii larg deschisi, punctat pe retina imbatranita de timpuriu nu pot sa vad decat conturul unui cadavru .....aud ceasul cum ticaie de fiecare data cand misc mana, privesc costumul de culoare neagra ce ma strange precum o camasa de forta.....astazi..."am nenorocit un om"......
__________________________

3 comentarii:

  1. Desi e literatura, mi-ar fi placut sa citesc fapte. Desigur, nu conteaza ce doresc eu, dar scrii atat de bine si reusesti sa ma prinzi in mrejele gandului tau ascuns atat de bine, incat imi doresc sa nu fie atat de scurte si abstracte, ma faci sa-mi doresc mai mult(de citit, evident).
    oricum , imi place.
    interesanta poza cu capul acela pe pupila, se potriveste si ea cu crampeiul de viata si zbucium pe care le-ai transpus aici.
    Dya, subscriu, exceptional.
    Alice

    RăspundețiȘtergere

Si totusi...exist...